în Cațavencii

Romanul e construit din episoade, povestite pe scurt, aleatoriu, metodă prin care Donatella Di Pietrantonio se scutește de servituțile plicticoase ale narațiunii or nduite cronologic. (…) Certuri de familie și drumul spre divorț, asta e materia primă a romanului. O literată născută la țară și ajunsă universitară cu doctorat povestește relațiile schimbătoare, adeseori furtunoase, cu familia ei și cum a ajuns să se despartă de soțul ei stomatolog. (…) În Borgo Sud, certurile sunt urmate de împăcări pupăcioase sau subînțelese și de „uitări“ diplomatice pentru salvarea aparențelor, iar despărțirea literatei de soțul ei stomatolog are loc fără pic de scandal, probabil pentru a nu strica atmosfera cehoviană a acestui roman al „durerilor înăbușite“, în care ziua de m ine începe încă de azi – găselnița asta demnă de Love Story îi place at t de mult autoarei înc t o folosește de vreo trei-patru ori spre sf rșitul capitolelor. Borgo Sud datorează multe lui Pavese prozatorul, cel din povestiri și mai ales din romanul său Luna și focurile. Donatella Di Pietrantonio e o continuatoare soft a lui Pavese, de la care preia nostalgiile rurale și descrierile de natură de un romantism comprimat, la fel cum dezvoltă și conflictele dintre personaje, cu reveniri concentrice la momentul inițial și cu descoperiri treptate care schimbă imaginea inițială a protagoniștilor. Chiar și amănuntul că personajul care povestește romanul n-are nume e împrumutat de la Pavese. (…) În ciuda acestor datorii literare, care nu mi se par strigătoare la cer – e vorba totuși de influență (și asta pe jumătate recunoscută prin citatele din poezia lui Pavese), nu de pastișare –, Borgo Sud e un roman agreabil, din categoria celor pe care le citești în vacanță, fără să le uiți pe plajă.