în Suplimentul de cultură, nr. 779

Este un roman efervescent, cu substrat autobiografic, o cronică a anului 1969, așa cum l-a trăit protagonistul, un t năr nonconformist de șapte­sprezece ani, aflat în ultimul său an de liceu, în condițiile în care, după Al Doilea Război Mondial, un puternic val al culturii americane a cuprins Japonia. (…) Lăs nd la o parte tenebrele și violența din Albastru nemărginit, aproape transparent sau Copii de aruncat, Ryū Murakami continuă și în acest roman să își exprime îngrijorarea legate de lipsa oportu­nită­ților tinerilor din Japonia. Adolescenții din 69 își exprimă revolta față de așteptările înă­bușitoare prin intermediul unor simboluri ale culturii pop occidentale, paginile cărții devenind un savuros amestec de poezie, muzică, filme, filosofie, festivaluri, iubiri și mai ales de stări de spirit de la sf rșitul anilor ’60. Neliniștea și bravada adolescentină, onestitatea și dezinvoltura vocii narative, provocarea senzorială a amestecului de cuvinte din frazele lui Murakami, pasajele amuzante, tonul sprințar și ritmul alert al relatării poznelor adolescentine, îmbl nzite de muzică și de poezie, fac din acest roman o carte care se citește cu plăcere, adesea cu z mbetul pe buze, Ryū Murakami surprinz n­du-și din nou cititorii.