în Suplimentul de cultură, nr. 772

Scriind povestea celor două surori, autoarea a creat două personaje cu identități aflate în contrast, două femei puternice care au, în pofida tuturor suferințelor, o legătură indestructibilă. (…) scriitura Donatellei Di Pietrantonio este simplă și în același timp intensă. În ciuda rănilor emo­ționale pe care le conturează și a căror evoluție o urmărește, romanul este lipsit de accente melodramatice. În schimb, multe fragmente – și mai ales reflecțiile retrospective ale protagonistei – sunt de o sensibilitate subtilă, emoționantă, consistența psihologică a dramelor individuale și de familie căpăt nd contur prin flashbackurile care leagă diferitele perioade din trecut de prezentul celor două femei.