în revista Ramuri, nr. 3/2022

Chiar dacă există o impresionantă bibliografie critică despre opera joyceană, orice nouă lectură a lui Finnegans Wake, carte în egală măsură „hipnotică” şi exasperantă, este „o cursă cu obstacole”, pe „un c mp minat”, o cobor re într-un labirint tenebros, întruc t „ţintele lui Joyce sunt necunoscutul, de neatinsul minţii şi întu­necimea misterioasă”, transpuse într-o com­poziţie voit ermetică, mozaicată, caleidos­copică, fragmentară, contradictorie, cvasi-enciclope­dică, impredictibilă, un amalgam complex al lumilor interioare şi exterioare, dar şi un Turn Babel al limbilor, care a creat un idiom unic, finneganeza. (…) una dintre mizele implicite ale între­prinderii lui Mihăieş este şi aceea de a arăta că Finnegans Wake nu se reduce la un golem lingvistic ingenios, bazat pe o uimitoare dexteritate combinatorică şi pe o virtuozitate stilistică ine­galabilă. (…) Cine se încumetă să accepte „sadismul ludic al scriitorului de a scurtcircuita habitudinile de lectură” şi vrea să înţeleagă acest text aparent impenetrabil găseşte în Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului un ghid perspicace şi o interpretare inspirată. Că Mircea Mihăieş are vocaţia monumentalului am spus-o încă de la apariţia primului volum al trilogiei despre Joyce. Aş mai adăuga doar că marele scriitor şi-a găsit şi în cultura rom nă un exeget pe potriva tenacităţii, a inventivităţii şi a imaginaţiei sale debordante.