în Observator cultural, nr. 1101

Mircea Mihăieș s-a dedicat timp de un deceniu scrierii unei trilogii despre opera lui James Joyce. Cărțile Ulysses. 732. Romanul romanului (2016), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019) și Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2021) formează un tot, un metaroman (metaforic vorbind) despre încifrarea care conferă unei opere literare plusvaloare, nu prin sine, ci prin ceea ce reușește să-i reveleze cititorului atunci c nd vrea să-i ascundă. (…) Un mare merit al studiului de față este acela că autorul lui arată cum se poate depăși lectura de suprafață a lui Finnegans Wake, adică de la perceperea muzicalității externe a textului p nă la înțelegerea, fie și parțială, a universurilor semantice ce se întrepătrund/com­pletează/contrazic în roman. Mai mult dec t at t, cititorul trebuie să depășească statutul său pasiv de instanță comprehensivă și să devină el însuși creator de semnificații, pornind de la unele cuvinte aflate în căutarea definițiilor. (…) Demne de interes sunt și observațiile universitarului timișorean în legătură cu plaja semantică a termenilor obscuritate și întuneric. Cititorul lui Finnegans Wake înt mpină dificultăți pentru că nu poate să-și dea seama de la început că fiecare cuv nt aparține unei alte realități ficționale. O altă dificultate rezidă din faptul că romancierul a inventat o limbă nouă, pe care însă a dublat-o prin comentarii și interpretări. Din acest motiv, demersul arheologic al lui Mihăieș este c t se poate de adecvat scrierii lui Joyce.