în Rom nia literară, nr. 3/2022

Nu-mi amintesc să fi pornit la drum cu o idee anume. Scrisesem deja despre Joyce cam o mie șapte sute de pagini. Nu simțeam că aș mai fi avut ceva de demonstrat. Eram gata obosit, sastisit, iritat de Joyce și de tot universul lui. Așadar, n-a existat o „sc nteie“, și cu at t mai puțin un plan limpede. Redactasem o jumătate din cartea care avea să se numească O noapte cu Molly Bloom și m-am g ndit că, pentru a o înțelege pe Molly, trebuia să știu mai multe despre eroina lui Finnegans Wake, Anna Livia Plurabelle. Și atunci am început să orbecăiesc prin cartea cu pricina, căut nd asemănări și paralelisme. Ele există din plin, dar nu sunt chiar at t de spectaculoase înc t să merite consemnate altfel dec t în trecere.

Din această experiență am rămas, pentru vreun an și ceva, p nă c nd am încheiat cealaltă jumătate a cărții despre Molly Bloom, cu obiceiul să citesc, aproape zilnic, la înt mplare, fragmente din Finnegans Wake și să încerc să le descifrez. Mai grav e că am început să iau notițe, ba chiar să redactez pagini întregi pe marginea a ceea ce citisem și – credeam eu – înțelesesem. Le-am revăzut pe c nd făceam corectura la O noapte cu Molly Bloom și am acceptat fatalitatea: asta e – o să iau în spinare și această nouă piatră de moară! Și atunci am trecut la lectura sistematică a cărții.