Romanul Adio, fantasme este ceea ce aș putea ușor numi o dovadă de discernămînt literar, narațiunea fiind domoală, dar pregnantă. Terranova nu mizează pe senzațional, pe tentative de a derapa dincolo de niște limite, provocînd milă. Dimpotrivă, cele două femei sînt de o demnitate și onoare exemplară, poate chiar obsesivă, ascunzîndu-și durerea în spatele unei măști desăvîrșite: cea a indiferenței. Probabil, l-aș putea trece ușor în categoria cărților obligatorii de citit, măcar pentru a-i descoperi talentul vibrant al autoarei, ascuns într-o profundă și tristă nostalgie.
