Povestea înaintează greu, se dezvoltă, se ramifică, ajungem să aflăm detalii despre trecutul personajelor, despre traumele care le-au transformat în ceea ce sînt acum, despre rude și prieteni, despre părinții un pic cam suciți și despre faptul că, la fel cum se întîmplă de aproape fiecare, trecutul influențează prezentul, ne modelează personalitățile și ne trasează și ghidează viitorul. O ucronie densă și apăsătoare, așa cum le șade bine unor ucronii ce se petrec în ploioasa și nehotărîta Anglie, și un prim roman de Ian McEwan citit de mine. M-au distrat discuțiile dintre Adam, Charlie și Miranda, care inevitabil sfîrșeau prin concluzii ce nu-i avantajau pe oameni. Cine a citit Frankenstein știe mai bine la ce mă refer.
