Romanul a avut parte de aprecierea cititorilor nu grație vreunei forme șocante de inedit, ci datorită stilului și psihologiei „perimate” a personajului central, un om simplu, un marginal care, fără să-și propună în mod conștient, reușește ca preț de-o viață de om să poarte cu el o neclintită ordine pe fundalul haosului schimbător prin care trece omenirea. Romanul este cu atît mai atașant, cu cît scriitura este una detașată, iar frazele sînt simple și calme.
