Citind Lolita în Teheran. Memorii despre cărţi (traducere de Silvia Osman, Polirom) expune cazul unei profesoare de literatură engleză la Universitatea din Teheran, exmatriculate în 1981 pentru vina de a fi refuzat să poarte vălul islamic şi care s-a stabilit în 1997 în SUA (asta după ce vreme de cîţiva ani autorităţile nu i-au acceptat demisia), unde a obţinut recunoaşterea internaţională pentru sprijinirea intelectualilor iranieni. Odată ajunsă în State, Azar Nafisi a scris această carte în care povesteşte cum, timp de doi ani, a organizat ilegal un grup de lectură în care, împreună cu şapte din cele mai bune studente ale ei, citea şi comenta cărţile interzise ale clasicilor orientali. În fiecare joi, profesoara le primea acasă la ea pe cele şapte studente alături de care citea şi comenta cărţi de Vladimir Nabokov, F. Scott Fitzgerald, Virginia Woolf, Jane Austen, Henry James, Mark Twain, Joyce, Mario Vargas Llosa ş.a., ba chiar O mie şi una de nopţi, capodopera literaturii arabe, interzisă din cauza erotismului. Uneori apelau la xerox-uri după ediţii vechi necenzurate şi, în general, vînau clasicii occidentali prin anticariate unde asemenea ediţii deveniseră nepreţuită marfă de schimb. Odată ajunse în apartamentul profesoarei, studentele îşi dădeau jos vălurile şi chador-ul (rochia lungă, largă, neagră şi obligatorie), îşi admirau unghiile date cu ojă, visau la bluze colorate sau la vîntul care le-ar mîngîia pielea (serialul lor favorit, urmărit la antene parabolice ilegale, era Baywatch). Apoi discutau despre literatură stimulîndu-şi imaginaţia şi avînd astfel acces la un surogat al libertăţii. Dincolo de capitolele în care Azar Nafisi ţine fascinante cursuri de literatură (este relatat un curs în care studenţii fundamentalişti intentează un proces Marelui Gatsby), memoriile ei înregistrează societatea iraniană cu interdicţiile, pedepsele şi umilinţele la care erau supuse femeile, abuzurile Gărzii Revoluţionare care făceau razii pentru confiscarea cosmeticelor, a cărţilor, băuturii şi antenelor parabolice şi, în general, „ficţionalitatea absurdă” a totalitarismului islamic. O carte inteligentă prin felul în care discută literatura, crudă prin teribilele detalii despre machismul religios violent & violator al musulmanilor, politică prin denunţarea caracterului belicos antioccidental al Islamului (cartea s-a aflat 117 săptămîni pe lista The New York Times a celor mai vîndute titluri), carte tristă şi emoţionantă pînă la revoltător despre condiţia femeii musulmane.
