Vásquez pornește în romanul său de la asasinarea în 1948 a liderului liberal Jorge Eliécer Gáitan, candidat cu mari șanse de cîștig la președinția republicii, care a fost împușcat pe o stradă din Bogotá de un tip care a fost apoi linșat de mulțimea furioasă. Nu mult după moartea lui Gaitán au apărut primele ipoteze că asasinul său n-ar fi acționat de unul singur, ci făcea parte dintr-o conspirație și că era cu putință ca gloanțele de pistol cărora le-a căzut victimă charismaticul candidat la președinție să fi pornit din două arme. Altfel spus, columbianul Gaitán a fost precursorul lui J.F.K., despre care se spune că ar fi fost împușcat de două persoane, și că nici una dintre ele n-a fost Lee Harvey Oswald, acuzatul-arestat care a fost împușcat la înghesuială de texanul Jack Ruby. Teoriile conspirației sînt totdeauna mai interesante decît rezultatele anchetelor oficiale. Iar ideea că un fanatic ar fi putut acționa de unul singur pentru a lua viața unei celebrități politice pare mult prea la mintea cocoșului pentru a fi luată de bună de cei care n-au încredere în anchetele oficiale. În romanul său, columbianul pare să creadă că J.F.K. a fost împușcat de două arme, una al cărei glonț l-a lovit din spate, iar al celeilalte din față, care i-a făcut craniul „să explodeze”, deși Vásquez scrie că nu crede în teoriile conspirației. Totuși, Forma ruinelor, ne previne autorul, e un roman de ficțiune, nu o investigație aidoma acelora despre asasinarea lui Kennedy. Totuși, ca să fie crezut, Vásquez nu ezită să-și pună la bătaie în carte și numele, și viața personală, cu detalii verificabile.
