în Suplimentul de cultură nr. 574

În cazul unui roman istoric, de­sigur, una dintre dificultățile majore o constituie documentarea, culegerea informațiilor necesare pentru a alcătui fundalul evenimențial și cultural înaintea căruia se desfașoară acțiunea. Autorii de ficțiune istorică se iau astăzi, în această privința, ceva mai în serios decît o facea Dumas, pentru care istoria era cuiul de care își atîrna el tabloul. (Cu toate acestea, sau poate de aceea, Dumas continuă să fie și astăzi unul din autorii cei mai îndrăgiți de cititori.) În ce mă privește, o formă mai puțin obișnuită de deformare profesională mă facea să trag mereu cu ochiul spre colegi – oare ce vor spune despre reconstituirea istorică, despre detaliile de epocă pe care le-am inclus? Genul fantasy, desigur, nu ridică asemenea dificultăți, fiindcă nu cere documentare de nici un fel – e doar autorul și imaginația sa. E, în acest sens, cel mai leneș dintre genurile literare, ceea ce explică fără îndoială abundența de producții apar­ținînd acestui gen.