în Steaua nr. 4

Indiscutabil surprinzătoare proza lui Adrian Alui Gheorghe. Şi în poezie el avea curajul unor ziceri şi imaginări, însă acolo e perceput ca un optzecist mai aşezat, mai subtil şi mai contemplativ. Luna Zadar (Cartea Rom nească, 2016) este cu totul altceva. Mai întîi tonul şi ritmul sînt vivace, alerte, chiar obraznice. Scris sub semnul nimicului şi nicăieriului, romanul pare că sfidează orice miză, deşi situaţiile sînt alese cu grijă, exact ca să nu le poată nimeni contesta miza. Început sub semnul negaţiei apăsate, discursul pare că vizează exclusiv teme majore şi corecte, cum ar fi căutarea dosarului de la Securitate al mamei. Aceasta este şi miza de roman mainstream, imbatabilă. După nenumărate scrisori ale femeii însărcinate către iubitul dispărut, scrisori ale purităţii şi maternităţii, aflăm – duş rece – că ea nu a fost chiar ceea ce ne închipuiam.