pe catavencii.ro

Cum s-a născut însă cartea? Dintr-o întîmplare. O cititoare devotată a inventat o mobilă pentru uzul bărbatului care nu voia să se dea jos din pat, astfel încît personajul lui Lodge să poată trăi nestingherit și astfel. Autorul n-are ce face cu invenția cititoarei sale, așa că îi propune s-o expună undeva. Atîta că povestirea nu era cunoscută de cititori. În Anglia apăruse cu multe decenii înainte, într-un tiraj de vreo sută de exemplare. Așa că, spune autorul în prefață, a decis să scoată un volum în care să adauge celelalte povestiri ale sale, plus încă două, anume scrise pentru această apariție. Cîți autori ar recunoaște că au scos o carte de dragul unei singure cititoare despre care nici măcar nu știu mare lucru?! David Lodge face asta cu același umor fin pe care-l regăsești și în povestirile lui. Chiar dacă povestirile astea par niște felii de viață, cam ca în Oameni din Dublin de Joyce, cele mai multe sînt pure ficțiuni, chiar și cele scrise la persoana întîi. De altfel, ca să-i scutească pe cititori de presupuneri fără rost, Lodge explică pe scurt în postfață ce hram poartă fiecare dintre textele cărții. Și, în semn de omagiu pentru cititoarea sa, cea care a inventat o piesă de mobilier pentru un beneficiar care nu există decît în paginile cărții lui, scriitorul îi publică acesteia comentariul despre Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat și despre obiectul născocit de ea.