pe bookhub.ro

Limba acea necunoscută ar putea fi chiar „cexina catapuxina”, referinţele muzicale sînt de la Acid Bath (dacă ei sînt cei cu „the scream of the butterfly”) la Zone (O-zone!!!), via Salam şi Jessica Jay, chiar construcţia este simfonică, sînt variaţiuni, reveniri, nu e deloc numai o „disertaţie despre aripi, moarte şi apusul soarelui la furnici”, putem fredona dragostea din tei, asereje, putem „vedea” cum piuie un nas, de ce tettigonia verridissima poate să se ouă dragoste, poate să şi ronţăie dragoste, orchestra de cosaşi verzi interpretează eufemistic umplerea casei de fluturi-de-noapte, post-conceptualist înţelegem halirea pe dinăuntru de către nişte lăcuste (fluturaşii binderieni din stomacul literaturii vor da pentru o veşnicie de purgatoriu din aripi, prinşi în insectarul banalităţii fericirii), avem revelaţia singurei femei de pe pămînt, sora lui Harumi, I (p.203-204), îl avem pe Adam vorbind „cexina catapuxina”, limba paradisiacă, Adam este Matei Florian, iată că scriu şi eu în „cexină catapuxină” (aş vrea eu!), poate avea un vernisaj chiar în Grădina Raiului, poate vorbi acolo despre mere şi lăcuste-Eve.