pe postmodern.ro

John Steinbeck a imortalizat ca intr-o fotografie documentara, cu miez de poveste atemporala si expresivitate vizuala demna de un film de arta, imaginea unei Americi apuse dar inca puternic agatate de prezent, daca stii unde sa-i zaresti ramificatiile peste timp. Probabil ca s-ar fi pierdut pe rafturile clasicilor iesiti din circulatie daca Steinbeck nu ar readus-o la viata folosind un simbol strins legat de ritualul de trecere de la copilarie la maturizarea prin intilnirea cu efemerul, responsabilitatea vitala si pierdere, ritual valabil in toate epocile (doar continutul difera). Simbolul trecerii spre maturitate este poneiul rosu, de care pustiul de zece ani pe nume Jody trebuie sa aiba grija zi de zi, pentru a-si implini visul de a calari asemenea barbatilor bravi din tinutul sau, cum sint tatal, ajutorul sau, Billy Buck, priceput la cai si treburi de fermier ca nimeni altul, si bunicul caruia ii place sa deruleze la nesfirsit povestea despre o calatorie spre ocean, in care a servit drept calauza. In jurul dorintei lui Jody de a deveni un calaret veritabil si de a reinvia tara stramosilor viteji din vremurile indienilor la fel de aprigi, sint construite prozele din acest volum, care prezinta, pe tonul unui realism aspru cu nuante candide si ravasitoare, o lume pierduta intre salbaticia muntilor si povestile batrinilor.