pe constantinpistea.ro

McEwan iti spune o poveste. Asta inseamna ca ai acceptat deja sa stai cu el la masa si ca-l asculti cu atentie. Il stii pe McEwan, pe Ian, v-ati mai intilnit de citeva ori si chiar ti se pare un tip de isprava, care, pe deasupra, le mai are si cu vorbele. Asadar, stii din start ca, orice-ar imbrobodi, vine cu ceva nou, cu un miez de ceva. Cum e aici, de nuca. Acum, Ian iti spune o poveste ca si cum el, povestitorul, ar fi un fetus. Iar fetusul lui este inteligent peste media adultilor si mai are si niste capacitati senzoriale pe care ti-e greu sa le accepti ca fiind in dotarea unei fiinte inca nenascute. Dar, cum am spus, tu il asculti pe Ian, ai incredere in el si te lasi purtat de poveste, pentru ca stii ca Ian chiar vrea sa-ti spuna ceva. Prin urmare, poate faci putin ochii mari cind fetusul analizeaza geostrategic lumea ori cind gloseaza filosofic, ba chiar si atunci cind iti marturiseste cum vede el, de acolo, din uter, plafonul degradat al bibliotecii, dar treci peste.