pe bookblog.ro

Astfel, volumul de fata este asemenea unei conversatii cu o audienta fictiva, in care Murakami povesteste cu o voce onesta despre principiile pe care si-a cladit cariera de romancier si incearca sa explice relatia pe care o are cu comunitatea literara, cu cartile si personajele sale si, nu in ultimul rind, cu cititorii. Vorbeste despre ce inseamna pentru el actul creatiei, cu o modestie pe care nu o gasesti frecvent la alti scriitori (dar frecventa in cultura japoneza). In carte am recunoscut acelasi Murakami care ne povestea franc acum 3 ani, pe o scena din Edinburgh, ca nu isi reciteste niciodata romanele dupa ce au fost publicate. In cele douasprezece capitole scriitorul abordeaza, pe rind: ce inseamna pentru el a fi romancier, cum a ajuns sa scrie primul roman (aici se clarifica citeva lucruri despre stilul lui caracteristic), ce crede despre importanta premiilor literare, cum simte diferenta intre a scrie un roman scurt si unul de mari dimensiuni, importanta pe care o acorda sportului si activitatilor fizice, ce presupune o traducere si modul in care construieste personaje. Vorbeste despre disciplina si rigoarea cu care scrie si mai ales rescrie textele, pina cind acestea ajung in forma potrivita, intocmai ca un artizan japonez care isi slefuieste cu rabdare opera, tintind perfectiunea.