Dar pina sa ajunga la regulile de viata ale romancierului, Murakami zice aici, apasat si de mai multe ori, ca oricine poate scrie macar un roman, cu conditia sa fie suficient de alfabetizat pentru asta. Marea problema apare dupa aceea. Esti in stare sa ramii in ring sau iti cauti altceva de facut? Un scriitor care nu traieste de pe urma scrisului sau nu si-ar pune o asemenea intrebare. Ba chiar nu si-ar mai pune-o nici profesionistii care, dupa citeva carti de mare succes, o lasa mai usor cu scrisul, fiindca ii ajuta tirajele si activitatile conexe profitabile. Pentru Murakami insa, meseria de scriitor e o treaba pe care o faci din placere. Nu te chinui ca sa scrii, ci, eventual, te chinuie faptul ca, uneori, nu esti in stare s-o faci. Caci atunci cind ai descoperit ca esti scriitor si ai trait uriasa placere a scrisului, ajungi prizonierul ei, intr-o forma particulara de adictie, aidoma dependentilor de droguri. Altfel, poti scrie romane, chiar de succes, dar asta nu se cheama ca esti romancier.