in Observator cultural nr. 850

Cartea lui Mircea Mihaies e si o enciclopedie. O cantitate uriasa de informatie navaleste peste tine. Dar nimic nu ti se pare prea mult, nimic nu e obscur, fiindca niciodata nu se pierde sirul. Exista in acest monument de informatie, sinteza si interpretare o privire pur didactica, superior didactica, ce limpezeste totul, da relief si expresie. Studiul e si academic, si literar, fara excese, stapinit continuu cu o admirabila siguranta. Mircea Mihaies scrie bine, desi o vreme, in anii debutului, a scris prea bine, cu un exces de efecte ce-si impuneau uneori propria logica. Studiul despre Ulysses se afla insa in cu totul alta parte: e stilul unui critic aflat in deplinatatea mijloacelor stilistice, caruia limba i se supune cu docilitate si masura, ca o materie supla, perfect adaptata. Impresionanta e de asemenea armatura teoretica, ce a devenit limba naturala in cursul analizei. Percepi in acest Roman al romanului ca toate l-au servit pe criticul de azi: puterea fizica, fara de care n-ar fi fost posibil acest tur de forta, cultura de multa vreme sedimentata, biblioteca de specialitate critica si teoretica, calitatea stilului, privirea de sus, mereu impregnata de emotie bine dozata, o indelunga rabdare in constructie, fara de care orice studiu academic devine haotic si plicticos.