Volumul sau cuprinde 20 de proze in care circula actorii principali de pe scena comunei Strimbeni, situatiile in care sint pusi acestia configurind o intreaga lume romaneasca, cu unele dintre cele mai viguroase metehne ale ei. O lume ca o colonie, strinsa si unita, ce lasa senzatia unui cuib. Dar nu de albine, ci unul in care biziie si misuna niste viespi, iar cele citeva albine ratacite vor fi reduse la tacere. [...] Ca un caleidoscop, povestile concentrate surprind situatii dintre cele mai familiare noua: afacerile ce au la mijloc fonduri publice (asfaltarea drumurilor, de exemplu), pomenile electorale (galetile de plastic, zaharul, uleiul…), umilirea doctoritei si a invatatorului, femeile batute de barbati, mita, sinistratii care se poarta ori sint tratati ca niste cersetori, hotia si incultura ce transforma un mozaic de pe vremea romanilor in pietricele insirate prin dormitoarele si baile satenilor, sloganuri subtile („Sint unul dintre voi” – asa isi sensibilizeaza primarul oamenii), bautura ca somnifer, privitul la televizor, razbunari, mindria prosteasca ce il determina pe primar sa incerce sa transforme comuna in republica, o revolta care nu poate fi prinsa din urma si incheiata la circiuma, invidia plina de tifna, prejudecatile – sint stari de gratie profund romanesti, care hranesc harmalaia gratuita ce distruge si prezentul, si viitorul.
