in Romania literara nr. 1

Palatul Bomboana, cu cosurile de gunoi rasturnate de Nedreptate Turcpur miercuri, 1 mai 2002, are locatari stranii, precum gemenii coafori Celal si Cemal (si ei personificind ingemanarea Orient-Occident, fiindca unul, Cemal, se gindea numai la Australia, unde lucrase o vreme, in timp ce al doilea, Celal, se declara definitiv legat de Stambul. Totusi, prin talentul de povestitor si cel lingvistic, Cemal se vadeste la rindul lui oriental: astfel intruchipind hibrizii care umplu acum Europa, orientaloccidentalii intre care o putem numara si pe Elif Shafak). [...] Alte personaje precum administratorul Hadji Hadji, preocupat doar de legendele si basmele spuse nepotilor (ca ilustrare a dihotomiei basm/realitate), Meryem, mama superstitioasa (avem, datoria ei, o enciclopedie a superstitiilor turcesti, in care cititorul roman va deslusi obiceiuri bine cunoscute), sau Muhammet care credea ca pescarusii iscodesc pacatele oamenilor si le povestesc ingerilor-functionari socotitori de bune si rele, etc. – toti acestia alcatuiesc un singur tipar tipologic, TURCUL, cum ar spune orientalistii secolelor trecute (care intelegeau prin „turc” un personaj de oriunde din Orient, quasi fictiv, inspirator de teama deoarece are un mod de viata necunoscut). Multele „limbi din interiorul unei limbi”, despre care vorbeste pe larg autoarea, ilustreaza si ele aceasta stratificare, fiindca «fiecare om isi petrece viata cautindu-si propria imagine [...] ca sa devina una cu ea si sa se descopere in ea».