in Suplimetul de cultura nr. 539

Cartea, desi centrata asupra experientelor lui Mevlut si a celor doua mariaje ale sale, incorporeaza, cum era de asteptat de la un scriitor cu alonja lui Pamuk, material epic din foarte multe straturi: povesti de familie, legende si cartoline urbane, pline de realism, elemente de etnografie si istorie, referinte desprinse din straturi culturale foarte diverse si, peste toate, o tensiune care strabate, ca un fir rosu, existenta intr-un oras trepidant si minat de nesigurante. Pe zi ce trece, altele. O ciudatenie a mintii mele este inca un tur de forta narativa si o carte cu o energie coplesitoare, greu de epuizat, pe cit de ofertanta in dimensiunea ei dialogica si de amplu tablou social, pe atit de tulburatoare in latura ei reflexiva, de interval gindit pentru meditatie si introspectie, in izolare. De multe ori, ne sugereaza Pamuk, cea mai deplina insingurare e favorizata de forfota marilor orase, de drumurile descoperite cu pasul si de greutatea pe care fiecare o plimba dupa sine, dupa propriile puteri.