Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Jovi in dialog cu Marian ILEA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 81 views
J.: Cum s-a nascut povestea orasului Herina? V-au impresionat locurile din Ucraina, vizitate de-a lungul timpului, sau ati intrezarit acolo si citeva dintre personaje?
M.I.: Herina a aparut firesc. Parte a unei trilogii in care se regasesc doua asezari din Maramuresul Imperial, e vorba de Desistea si Medio-Monte, Herina completeaza ceea ce lipsea din acest spatiu – un Maramures uitat de toata lumea, un Maramures pe care ni-l amintim cu drag fara sa ni-l asumam. In Herina e vorba de o astfel de asumare. Exista in Sighetu-Marmatiei un deal numit Solovan, in copilarie obisnuiam sa ne jucam pe-acolo…faine erau vacantele de vara. Daca priveai inspre Tisa, iti spuneai cu teama: „Acolo e Uniunea Sovietica”. Uniunea asta care ne-a ingrozit copilaria, era si-n Siberia, si la Moscova, si la granita cu China. De fapt, era si-n tinda Sighetului, la doi kilometri de oras, dupa ce treceai Tisa dadeai de Solotvino (orasel al sarii dublu imperiale – autro-ungar si apoi sovietice). In Solotvino (Slatina) intri dinspre Sighet direct pe strada evreiasca. Personajele Herinei mi-au marturisit ca traiau aceeasi experienta (sau una asemanatoare) de cite ori priveau inspre Sighet, vedeau turlele bisericilor din oras, auzeau clopotele care chemau la slujba crestinii si simteau ca doi kilometri sint egali cu sase mii de kilometri. In Solotvino, in Apse ori la Biserica Alba ucrainenii maramureseni merg la biserica in costume populare. Limba romana e mai frumos vorbita acolo. Patriotismul romanesc e la el acasa. Traind (cite o saptamina) in spatiul Herinei, ascultindu-i pe profesorii de la scolile romanesti (care-si facusera studiile la Cernauti, Chisinau, Moscova, Leningradul URSS-ului) si stagiatura in locuri unde ajungeai dupa cite zece zile de mers cu trenul, mi s-a parut incredibil ca din cauza de doi kilometri distanta o lume a Maramuresului a invatat sa traiasca altfel decit noi. Personajele care apar in carte sint de-ale locului. Femei, care au facut avere in Siberia unde maramuresencele sint considerate crema muncitoarelor harnice ale Rusiei, se afla in cartea asta. Orasul nascut din povestile lor mai are un segment mittel-european: armata, raporturile dintre comandanti si soldati, razboaiele …segment care lipsea din Desistea sau din Medio Monte. Nu e suficient sa cunosti locurile, sa te impresioneze ca sa scrii o carte, e nevoie sa-ti asumi spatiul acela. Cred ca mi l-am asumat fara nici o emotie.
M.I.: Herina a aparut firesc. Parte a unei trilogii in care se regasesc doua asezari din Maramuresul Imperial, e vorba de Desistea si Medio-Monte, Herina completeaza ceea ce lipsea din acest spatiu – un Maramures uitat de toata lumea, un Maramures pe care ni-l amintim cu drag fara sa ni-l asumam. In Herina e vorba de o astfel de asumare. Exista in Sighetu-Marmatiei un deal numit Solovan, in copilarie obisnuiam sa ne jucam pe-acolo…faine erau vacantele de vara. Daca priveai inspre Tisa, iti spuneai cu teama: „Acolo e Uniunea Sovietica”. Uniunea asta care ne-a ingrozit copilaria, era si-n Siberia, si la Moscova, si la granita cu China. De fapt, era si-n tinda Sighetului, la doi kilometri de oras, dupa ce treceai Tisa dadeai de Solotvino (orasel al sarii dublu imperiale – autro-ungar si apoi sovietice). In Solotvino (Slatina) intri dinspre Sighet direct pe strada evreiasca. Personajele Herinei mi-au marturisit ca traiau aceeasi experienta (sau una asemanatoare) de cite ori priveau inspre Sighet, vedeau turlele bisericilor din oras, auzeau clopotele care chemau la slujba crestinii si simteau ca doi kilometri sint egali cu sase mii de kilometri. In Solotvino, in Apse ori la Biserica Alba ucrainenii maramureseni merg la biserica in costume populare. Limba romana e mai frumos vorbita acolo. Patriotismul romanesc e la el acasa. Traind (cite o saptamina) in spatiul Herinei, ascultindu-i pe profesorii de la scolile romanesti (care-si facusera studiile la Cernauti, Chisinau, Moscova, Leningradul URSS-ului) si stagiatura in locuri unde ajungeai dupa cite zece zile de mers cu trenul, mi s-a parut incredibil ca din cauza de doi kilometri distanta o lume a Maramuresului a invatat sa traiasca altfel decit noi. Personajele care apar in carte sint de-ale locului. Femei, care au facut avere in Siberia unde maramuresencele sint considerate crema muncitoarelor harnice ale Rusiei, se afla in cartea asta. Orasul nascut din povestile lor mai are un segment mittel-european: armata, raporturile dintre comandanti si soldati, razboaiele …segment care lipsea din Desistea sau din Medio Monte. Nu e suficient sa cunosti locurile, sa te impresioneze ca sa scrii o carte, e nevoie sa-ti asumi spatiul acela. Cred ca mi l-am asumat fara nici o emotie.
Related products