pe bookblog.ro

O noua speranta, scrisa in limba franceza, este povestea unei aristocrate franceze de la inceputul secolului al XX-lea, care cauta cu disperare sa fie iubita, aruncindu-se cu insistenta in tot felul de aventuri, care nu fac decit sa ii sporeasca tristetea si nefericirea. Este casatorita cu un barbat care nu ii intelege elanurile sentimentale si nu considera pasiunea un ingredient necesar unei casnicii. Sabine de Fontenay este o Emma Bovary ceva mai moderna si mai inclinata catre analize psihologice de finete. Povestea ei de dragoste cu Philippe Forbier este un prilej bun de a sonda adincurile relatiilor extraconjugale, reflectorul mutindu-se de la Sabine la Philippe, un barbat incapabil sa se decida intre tinara lui amanta si sotia pentru care simte mai degraba mila si responsabilitate decit iubire. Barbatul crede ca le va putea pastra pe amindoua, separind cele doua vieti aflate intr-un echilibru precar si obositor. Dar Sabine accepta doar solutii radicale, transarea clara a ambiguitatii. Incapabila sa obtina fericirea pe care si-o imagina si dorindu-l obsesiv pe barbatul care nu isi poate parasi sotia, ea se sinucide. Este epoca marilor pasiuni, care se sfirsesc tragic, a acelor iubiri totale care fac deliciul societatii pariziene de la inceputul secolului al XX-lea. Dincolo de parfumul epocii, O noua speranta (titlu ironic din pespectiva finalului tragic) este povestea cautarii eterne si iluzorii a fericirii supreme prin celalalt…