in Romania literara nr. 29

La fel de interesant este construit volumul lui Alex Vasies ca proiect in sine, deoarece autorul a creat, la modul ingenios, o versiune poetica a instalatiei ca arta, nu doar titlul cartii indicind aceasta cheie de interpretare. Instalatiile produc o perceptie inedita a spatiului interior, prin asamblajul de obiecte care il restructureaza ontologic, in asa masura incit corpul va interactiona sinestezic cu aceasta realitate iluzorie, defamiliarizata. Volumul lui Alex Vasies este, la rindul sau, o astfel de instalatie care insceneaza spatii ale memoriei, mai ales in functie de felul in care lumina aluneca peste obiecte si corpuri. A se urmari in acest sens tocmai recurenta luminii in numeroase poeme care devin spectrale chiar si la nivel structural. Astfel poate fi justificata optiunea poetului de a nu-si imparti volumul pe sectiuni, deoarece instalatia este aici ea insasi un singur spatiu liminal, al fisurilor, care isi multiplica si difuzeaza in si catre sine continutul perceptiei.
Chiar daca volumul prezinta multe alte piste de interpretare, mai adaug doar atit: prin Instalatia, Alex Vasies a devenit unul dintre cei mai buni poeti debutati dupa anul 2010, daca nu cumva cel mai bun.