in Accente nr. 29

Parca de la Medgidia lui Cristian Teodorescu nu am mai plonjat asa de infierbintat in racoarea unui tarim cvasiimaginar. Daca acolo orasul era usor de localizat in timp si spatiu – Medgidia e, totusi, Medgidia – iar fascinatia locului era intretinuta de galeria personajelor, aici, Herina aduce mai degraba a Macondo ori Yoknapatawpha, tinuturile construite atit de bine de Marquez si Faulkner, plasmuite din realitate, insa oarecum indepartate de ea, cu ceva realism magic si cu faptul divers expus ca o masea stricata pe care pacientul o priveste usurat in mina stomatologului.