in Romania literara nr. 17

Ora inchiderii poate fi, din acest punct de vedere, o parabola a neputintei de a scapa de trecut fara a-l privi drept in fata, fara a-l intelege. Traumele, ascunse provizoriu, sapa ca niste cartite prin suflet, scotind la suprafata musuroaie de puroi. Rana explodeaza halucinatoriu. Focul si ploaia din final, elemente purificatorii, simbolizeaza, totusi, speranta unui reviriment, posibilitatea mintuirii. Dupa katabasisul necesar, intr-o Groapa a Marianelor blurata pina atunci de un prezent vegetativ, ar putea surveni si vindecarea, ca o usa inchisa spre trecut. Asa se explica, de fapt, titlul romanului. Este insa nevoie de luciditate. Un cintaret ambulant, „profet de cartier” aterizat la Consul, indeamna si el, in tonuri apocaliptice, la trezire. Lumea aplauda. Naratorul atrage aici atentia asupra falsilor profeti prin ironizarea nationalismului gaunos, caricatura a patriotismului autentic.
Vasile Igna scrie un roman de idei, de analiza, intelectualizant, simbolic, cu numeroase referinte cultural livresti, cu reflectii ce vizeaza atit actualitatea, cit si atemporalul. Personajele sint ele insele niste umbre vorbitoare, niste karagoz pe pinzele vremii. Dupa ce se trage cortina, cititorul-spectator ar putea cadea pe ginduri, chiar daca piesa, ceremonioasa, stilizata, nu l-a fermecat indeajuns.