obiecte umane coaguleaza fulguratiile din de-a viul intr-o macro-„naratiune” poetica. Adastarea in aceeasi zona obsesionala ar putea deschide calea repetitivitatii imaginarului, a monotoniei. Din acest punct de vedere, poetul va avea de depasit o alta „agonie” creatoare. Deocamdata, sa ne bucuram insa de poezia vie a lui Teodor Duna, un limb in care vizionarismul este controlat benefic de inteligenta artistica.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri