Traseul cel mai implinit al cartii ramine prezentarea partiala a atelierul traducatorului, in neorinduiala lui rodnica, plina de sugestii pentru teoreticianul dialogului culturilor, pentru cititorul de filozofie contemporana, pentru editorul in cautare de titluri sau pentru specialistul in literatura franceza preclasica sau in romanul englez.  Il vedem aici pe Bogdan Ghiu regasind functia prima a talmaciului, cea de diplomat, pacificator al conflictelor, obligat adeseori sa „faca lobby” pe linga edituri sau sa se incontreze cu redactori de carte fideli unei paradigme „neaosiste” de romanizare completa a autorului tradus. Speculator poetic al limbilor si traficant de concepte intraductibile, el arata novicilor citeva modele de urmat (Irina Mavrodin pentru proustieni, Stefan Bezdechi pentru clasicisti) sau contraexemple celebre (Adelina Piatkowski in falsificarea prin abstractizare a textelor platoniciene, Mariella Seulescu pentru adaptarea nu intotdeauna necesara a textului lui Montaigne la ritmurile limbii cronicaresti reinventata de ea in anii 1940-1960).

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri