in Timpul nr. 198

Fiind apropiat inca din adolescenta de opera lui Paul Celan, George State mai are un atu, demn de a fi gestionat cu mare atentie pentru a nu se transforma intr‑un risc, acela de a deveni prea devotat operei, cum de altfel singur observa cu privire la cazurile Ninei Cassian si al lui Petre Solomon (care, intr‑adevar, ii erau prieteni devotati si autorului) si a caror versiune romaneasca, spune State, e citeodata prea emfatica. Iar daca fata de alti traducatori (A.I. Surlea, Luminita Graur si Ion Papuc, Nora Iuga) State e si mai critic, cu atit mai necrutator e fata de el insusi, in incercarea sisifica de a‑l echivala pe Paul Celan in alta limba, intr‑o varianta de referinta. Adaugind pasiunea traducatorului pentru lirica celaniana, devine clara nu numai temerea acestuia in privinta eventualelor imperfectiuni, dar si directia din care ar putea veni sugestii noi de interpretare: dinspre el insusi.