Colonia fabricii este un vast prozopoem sau poem narativ, ambitios si expansionist care, telescopind destinele a trei (generatii de) barbati, te face sa simti – aproape visceral – istoria secolului XX.
[…] Moni Stanila recupereaza, salveaza vocile umilitilor & obiditilor, fara a lasa insa o clipa garda jos, fara a cadea in patetism. Daca exorcizeaza crime sau evoca amenintarile sistemelor de represiune, o face fara sa adopte postura comoda (si atit de uzata a) justitiarului. Descrierea expresiva, aproape imnica iti provoaca insa oroarea, durerea si, in cele din urma, catharsisul de care, douamiisti postindustriali, cei mai multi fugim azi ca dracul de tamiie.Treimea e insa prezenta in structura si substratul acestei carti. Trei barbati, trei destine, trei ancore spre istoria locului, tribului, secolului.
[…] Pentru ca dragostea – in toate intelesurile ei, aproape cosmica – bintuie vietile si vedeniile acestor barbati, crescatori de oi & soldati de conjunctura, soti si amanti si bunici, nedesprinsi inca de ruralitatea mitica. In lumea aceasta, teroarea, atrocitatea sint exorcizate prin basm (un basm personalizat, un basm-talisman).