pe lapunkt.ro

M.S.: O carte de familie, de istorie personala, de istorie romaneasca, de dragoste, de viata. O carte de poezie, sper!

D.R.: Cautind pe internet articole despre tine si carte am dat peste un articol publicat de Nichita Danilov care, scriind despre Colonia fabricii, o denumeste drept un „recviem”, mai spune de asemenea ca ar fi o poezie „fracturista”. Este?

M.S.: Este foarte dificil pentru mine sa vorbesc despre cartea mea. Dar cred ca inca nu e un recviem, nu atita vreme cit Dan e viu, cit eu sint vie, cit nepotii nostri vor fi vii. Pentru ca pina la urma eu sint Alexandru, Ion si Dan. Legaturile de singe sint extrem de importante. Sintem legati peste generatii. Nici nu ne dam seama cit de uniti sintem noi, oamenii, unii de altii. Probabil de aceea Evanghelistul Matei da in primul sau capitol toata genealogia paminteasca a lui Iisus Hristos. Pentru ca putem privi umanitatea ca un mare Om. Tot ceea ce facem are urmari. Resimtim binele sau raul din generatiile anterioare. Le vor simti si nepotii nostri. Deci eu consider ca e o liturghie, dar nu una funebra. Sau mai bine spus liturghia in orice situatie e o celebrare a vietii, a invierii si e, asa cum ii spune si numele, o impreuna slujire. Iar daca e sau nu fracturista, nu imi dau seama. Nu mi-am propus o carte fracturista, dar asa cum au definit Dumitru Crudu si Marius Ianus fracturismul, Nichita Danilov e indreptatit sa o considere asa.

D.R.: Ce este poezia pentru Moni Stanila?
M.S.: Cum spunea Silviu Oravitzan: „incercarea de a arata lumii adevarata mea fata”. A mea ca om mic, parte din Omul mare.