In noua carte a lui Gabriel Chifu,
Punct si de la capat (Polirom, 2014, 361 pag.), avem de-a face cu o remarcabila constructie modulara, adica pe cit de pedanta in compozitiile ei succesive, pe atit de libera si de tulburator flexibila. E, in totul, o metafora fina si cuprinzatoare a vietii omenesti, deopotriva sub vremi si sub umori («...vremea se stricase. De fapt, nu se stricase, ci doar anotimpul se intorsese la rinduiala si la infatisarea sa fireasca.»).
Sint valabile comentariile deja lansate in marginea cartii, dar mai ales este vorba aici despre o privire atintita, scrutatoare asupra adevarurilor aparent izolate si autonome, dar imbricate strins in subterane noua inaccesibile. Fiecare secventa se poate citi separat, e rotunda si are toate datele unei povesti-despre-om. [...]
Caci binele se iveste, in cazul omului, cel mai adesea din suferinta. N. Manolescu il pomeneste, exact, pe Dostoievski, dar si umbra lui Bulgakov sta prin preajma, caci tragismul acestui excelent roman e valorat de o fina unda de deridere.