in Viata Romaneasca nr. 5-6

La putina vreme dupa Alesul, vine din spatiul autohton surpriza unui roman cu tema similara: Punct si de la capat, de Gabriel Chifu, care aduce doua personaje intrupind binele pina la sfintenie si raul pina la demonizare. Aici se recunosc doua modele, nu unul singur si livresc, ca la Thomas Mann, ci apartinind istoriei recente – destinul lui Corneliu Coposu si al lui Eugen Turcanu, caci pe canavaua biografiei celor doi brodeaza autorul vietile romanesti ale personajelor sale numite Octavian Cadar si Damian Bordea. 
Inainte de publicare, insa, romanul are privilegiul unei lecturi insotite de un verdict critic, un elogiu din partea lui Nicolae Manolescu intr-o scrisoare adresata autorului: «Nici nu ne-am intors bine din Germania si ma grabesc sa-ti scriu, dovada de cit de mult m-a interesat romanul tau si de cite imi trec prin cap de cind l-am ispravit de citit, ieri, a doua zi de Craciun, 2013, la Erlangen, in Hotelchen am Theaterstrasse, 10, camera 15. Preciziuni utile de consemnat intru eternitate, fiind vorba despre un roman exceptional, care merita un destin pe masura.» Sa ne mire oare detaliile ce fixeaza un rastimp tinind de sacralitatea unei sarbatori si un spatiu german al lecturii? Ori acceptam ca nu exista coincidente, ci forme ciudate ale sincronicitatii ce leaga lucrurile intre ele?