pe filme-carti.ro

Poemele lui Celan cuprind urme al trecutului, ale claustrantului spatiu concentrationar; in primul sau volum, Nisipul din urne (1948), sint invocare „ucraienele costise” („Fulgi negri”) sau chiar se asociaza durerea cu un spatiu, de aici si de dincolo: „Mai cunoaste, mama, Bugul sudic care / unda dintre unde ranitu-te-a oare?” („Vecinatatea mormintelor”). O nota si pentru Alfred Margul-Sperber (caruia ii este dedicata „Sageata zeitei Artemis”), poet bucovinean, evreu de limba germana, cunoscut pentru animarea vietii culturale a Cernautiului dar, dupa 1947, prin poemele dedicate Partidului unic. De la inceput, legaturile lui Celan cu spatiul din care provine par a fi ambivalente, atragere & respingere. Volumul care il consacra, Mac si memorie (1952) – deopotriva titlul unui ciclu din volumul precedent – continua peregrinarile prin amintire, impreuna cu dorinta de a o obnubila („macul uitarii”); se sedimenteaza astfel mai multe spatii: un acasa care nu mai exista si, mai ales, nu mai este dorit („in tara colinelor, in sus, nu mai vreau”, in „Tarm ferm”), chiar daca mai este intr-un anumit fel prezent („dedesubt imi fulgera si-mi scinteie stele, ca de Sinziene acasa!”, in „Apa si foc”). Un al doilea spatiu, al durerii, al traumei de pe cimpiile ucrainene, de pe o linie de granita (in „Plop, frunzisu-ti alb” spune: „Papadie, asa verde-i Ucraina”), care poate lua diferite denumiri (de exemplu, in „Raza noptii”, poetul din Tara Tirzie ii scrie lui Maine scrisori). In fine, un al treilea nivel, cel parizian (poet parizian de limba germana); capitala poeziei e numita „corabioara”, existind mai multe referiri la „cerul” sau „casa” din Paris.