In Colonia fabricii, istoria este privita printr-un ochean, care, deopotriva, micsoreaza, dar si mareste distanta afectiva fata de lucrurile si evenimentele din realitatea imediata, inclusiv din istoria comunismului si post-comunismului, risipite prin spatiu si timp, suspendindu-le, pentru o clipa, cit dureaza amintirea, in eternitate, pentru ca apoi sa le prabuseasca inapoi, in golul existential. Parafrazind-o pe autoare, am putea spune ca Moni Stanila priveste realitatea «cum privesc spoveditii spre preot: cu frica de Dumnezeu, cu credinta, si cu dragoste.» 

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri