in Luceafarul de dimineata nr. 3

Mai intii, intregul discurs poetic al volumului de fata, care poate fi privit ca o genealogie de voci feminine ce se impletesc si cresc neincetat una din cealalta, potentindu-se si amplificindu-se reciproc, reprezinta un imens efort de recuperare poetica a ceea ce trece drept fundamental irecuperabil – Bosnia masacrelor; Bosnia crimelor in masa; Bosnia, „inima torturata a Europei” –, insa fara pretentia de a explica inexplicabilul sau de a da sens absurdului. Astfel recuperata poetic, Bosnia poate deveni un fel de acasa al poetei – «Bosnia bin ich!» (Bosnia sunt eu!) –, un loc in care despartirea, partajul devin suportabile si, mai mult decit atit chiar, un loc de „celebrare a divortului”.