in Suplimentul de cultura nr. 482

Punind in discutie erosul, credinta si libertatea, intr-o maniera proprie mai degraba dialogului filozofic, si nu unui roman care promite si atmosfera, si cronica de moravuri, si patina istorica, Pavilionul femeilor este o carte cu mult mai multe de oferit decit ar lasa sa se inteleaga titlul. In afara de citeva contraste ingrosate intre, sa spunem, diafanul in al carui regim alege sa traiasca doamna Wu si concupiscenta in care se izoleaza si sotul, domnul Wu, dar si cea mai apropiata prietena a ei, romanul e facut din gradatii fine si din contradictii care tin viata personajelor intr-o dinamica revelatoare de sensuri. In romanul lui Pearl S. Buck, prim-planul nu este ocupat de ceea ce se petrece in exterior, ci tocmai de revelatiile care se produc in „pavilionul femeilor”, cadru deosebit de important in ierarhia spatiala a acestei vechi familii, un adevarat receptacul pentru traditii si pentru ritualurile alambicate ale senzualitatii si datoriei.