Volumul este unul compozit, alcatuit din texte diverse, un volum santier, de eseu, notatie si reflectie in act, in care Bogdan Ghiu aduna laolalta note personale despre traducere (note luate pe parcursul procesului de traducere, note despre traducerea – proprie sau facuta de alti traducatori – a textelor lui Jacques Derrida, Walter Benjamin, dar si Montaigne sau Defoe), texte scrise cu prilejul a diferite evenimente culturale (zilele francofoniei, diverse dezbateri cu participanti francezi, legate de traducerea stiintelor umaniste franceze, de pilda) sau texte mai generale despre peisajul culturii romane postdecembriste.
Cartea lui Bogdan Ghiu, tocmai in virtutea acestui aspect compozit, e una foarte densa si foarte diversa, extrem de ofertanta la nivelul ideilor care acopera un spectru cultural mai larg, plecind de la problematica traducerii in era globalizarii si ajungind la aspecte particulare ce tin de probleme ale traducerii, dar si ale raportarii culturale la globalizare in spatiul romanesc (si est-european).