E.I.: Cum ajung crima si razboiul poezie?
M.V.: Nu stiu cum as scrie despre un razboi la care as participa direct. Nici nu cred ca as putea, am reflexe de fata de pension si nu prea m-as vedea haladuind prin zonele de conflict, insetata dupa povesti ale mortii. Sint curajoasa mai ales la masa de scris, dar nu pe teren. In
Bosnia. Partaj am scris despre un razboi al altora si asta m-a protejat. Nu am vrut nici o clipa sa imi arog alt rol decit acela de traducator. Orice repovestitor din Bosnia devine o mitraliera in plus pentru o tabara sau alta. Si ca sa ma intorc la intrebare – razboiul a ajuns in poezia mea ca stare. Eu sint o tipa foarte conflictuala. Imi place sa ma cert si sa ma contrazic tot timpul, poate si dintr-o dorinta malitioasa si juvenila de a-i descoase pe oameni si de a-i forta sa-mi dea punctele lor de vedere cele mai brute. Felul meu de-a fi cred ca a rezonat „manusa” cu atmosfera politica din Bosnia, unde totul e contestare, nervi, frustrare, reprosuri, vina, singe, nedreptate etc.
