Harald si luna verde este un roman foarte diferit, zic eu, de celelalte romane pe care le-am scris si publicat. Lumea ma considera in primul rind poeta si din aceasta cauza, modalitatea mea de a scrie, vocea mea de prozator nu e o voce de prozator, e tot o voce de poet, fapt care mi-a adus si neajunsuri, pentru ca fiecare critic, chiar daca a laudat cartile mele asa-zise de proza, a mentionat ca ele sint mai mult poezie. De cele mai multe ori nu se poate face nici macar distinctia.(...)
Romanul acesta, insa, este cu totul altfel, fiind o cronica de familie care se intinde pe trei generatii, exista personaje foarte bine conturate, are o actiune puternica, iar teza generala a romanului este una politica, ceea ce pina acum mie nu mi s-a intimplat. (...) Eu scriu o carte in care analizez mult mai de sus, fara sa individualizez neaparat o institutie. Am niste teorii pe care le dezvolt si, bineinteles, se bazeaza si pe o experienta personala, fiindca am calatorit foarte mult, si nu numai in tarile germanice, am ajuns si in America. Buenos Aires e un oras care mi-a placut la nebunie.