in Cultura nr. 475

Do Not Cross e ca un sistem ce-si schimba marja de eroare. Reactoarele sint supraincalzite, fara sa se ajunga insa la dezintegrare. Mocneste, apoi trepideaza si izbucneste. E dragostea in formula noua: fara inhibitii, fara precautii ori cenzurari. Do Not Cross isi refuza barierele, isi neaga limitarea. Pulp fiction-ul aparent nu prinde contur in proza Dorei Pavel. Pretentiile unui roman politist sint infirmate dupa primul capitol. Plecind de la un pretext prozastic lipsit, oarecum, de originalitate – raporturile calau-victima –, scriitoarea reuseste sa-si modifice accentele, fictiunea dobindind nuante ce devin, de fapt, nucleu: psihologicul si homoeroticul. Lumea romanesca e imitata, deci, chiar si in formula scriiturii. In acest fel, Do Not Cross devine povestea dorintei de regindire a lumii, de aducere in acelasi plan a ireconciliabilului – marginalul si centrul construindu-se, in fapt, o lume bicentrala.