Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Valeriu CRISTEA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 113 views
[Dimineata pierduta] e prin urmare (si) un roman istoric de mare anvergura, foarte ambitios, cuprinzind nu mai putin de o suta de ani de istorie romaneasca. Mai toate evenimentele si problemele acestei epoci sint de gasit in romanul Gabrielei Adamesteanu: rascoalele taranesti din anul 1907, razboiul balcanic din 1913, primul razboi mondial, dramaticii ani ai neutralitatii, tragedia refugiului si ocupatiei germane, ineditele bombardamente, perioada interbelica, Dictatul de la Viena, al doilea razboi mondial, lagarele de concentrare, Stalingradul, 23 August 1944, razboiul antihitlerist, anii ’50 cu regretabilele lor erori si abuzuri, perioada reabilitarii celor nedrept pedepsiti. Evident, istoria este evocata si interpretata prin personajele care il populeaza, prin constiinte si mentalitati. Opiniile politice, sociale, culturale sau cu privire la caracterul nostru national ce pot fi intilnite cu zecile in paginile acestui roman de o inalta tinuta intelectuala apartin suta la suta personajelor, fiind intr-o concordanta uimitoare cu felul lor de a fi si de a gindi. Autoarea, atotputernica si anonima, nu profita de aceasta bogata emisie de opinii pentru a si le strecura pe ale ei, asa cum se intimpla adesea cu alte carti...
Bahtin ar fi aprobat probabil romanul Gabrielei Adamesteanu pentru ceea ce datoreaza el stilului polifonic. Puncte de vedere de relativ egala indreptatire se compara si se infrunta in permanenta in acest roman compus parca in intregime din sfere de constiinta. In ce-l priveste pe autor, el refuza sa apara, pur si simplu: se multumeste sa priveasca, la fel de curios, cind de la o fereastra, cind de la alta; iar impresionantul edificiu al romanului are multe: tot atitea cite mentalitati, puncte de vedere, biografii, constiinte. O dimineata „pierduta”, dar un veac cistigat, se poate spune in legatura cu romanul Gabrielei Adamesteanu si cu titlul lui. O dimineata lunga, de o suta de ani.
Romanul… transmite nu numai un puternic sentiment al istoriei, ci si un puternic, extraordinar sentiment al vietii si, mai ales, al trecerii ei. Personajele se afla cind intr-un plan temporal, cind in altul. Ii vedem tineri si batrini, copii, adolescenti, adulti: mortii invie si incep sa traiasca in fata ochilor nostri o intensa viata, iar despre cei vii aflam ca de fapt au murit.
Dimineata pierduta este si un tulburator roman al virstelor, al trecerii timpului... Nimic ostentativ, nimic strident in aceste continue treceri de la un nivel al duratei la altul. Totul decurge firesc, totul pare firesc in imposibilul spectacol in care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a intimplat inca e stiut ca un fapt consumat.
De aici emotia neobisnuita, valul de melancolie provocate de lectura cartii Gabrielei Adamesteanu in care percepem nu numai viata, ci si cum trece viata. In care – priveliste fascinanta – timpul curge cind intr-o directie, cind in alta, „normal” uneori, intorcindu-si nefiresc cursul, alteori, inspre izvoare.
Bahtin ar fi aprobat probabil romanul Gabrielei Adamesteanu pentru ceea ce datoreaza el stilului polifonic. Puncte de vedere de relativ egala indreptatire se compara si se infrunta in permanenta in acest roman compus parca in intregime din sfere de constiinta. In ce-l priveste pe autor, el refuza sa apara, pur si simplu: se multumeste sa priveasca, la fel de curios, cind de la o fereastra, cind de la alta; iar impresionantul edificiu al romanului are multe: tot atitea cite mentalitati, puncte de vedere, biografii, constiinte. O dimineata „pierduta”, dar un veac cistigat, se poate spune in legatura cu romanul Gabrielei Adamesteanu si cu titlul lui. O dimineata lunga, de o suta de ani.
Romanul… transmite nu numai un puternic sentiment al istoriei, ci si un puternic, extraordinar sentiment al vietii si, mai ales, al trecerii ei. Personajele se afla cind intr-un plan temporal, cind in altul. Ii vedem tineri si batrini, copii, adolescenti, adulti: mortii invie si incep sa traiasca in fata ochilor nostri o intensa viata, iar despre cei vii aflam ca de fapt au murit.
Dimineata pierduta este si un tulburator roman al virstelor, al trecerii timpului... Nimic ostentativ, nimic strident in aceste continue treceri de la un nivel al duratei la altul. Totul decurge firesc, totul pare firesc in imposibilul spectacol in care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a intimplat inca e stiut ca un fapt consumat.
De aici emotia neobisnuita, valul de melancolie provocate de lectura cartii Gabrielei Adamesteanu in care percepem nu numai viata, ci si cum trece viata. In care – priveliste fascinanta – timpul curge cind intr-o directie, cind in alta, „normal” uneori, intorcindu-si nefiresc cursul, alteori, inspre izvoare.
Related products