pe semnebune.ro

Cartea este scrisa in acest stil, nici prea incarcat, dar nici minimalist, asa cum se tot obisnuieste in ultima vreme. Descrierile sint asa cum le-ar face un copil, care vede detaliile mai bine decit un om mare si care prinde doar frinturi din discutii si nu le pricepe chiar bine, dupa cum veti oberva daca veti citi volumul. El nu intelege de ce se cearta parintii si de exemplu cele citeva bancnote sau monede pe care le primest tatal i se par o avere, culesul de melci se transforma intr-o adevarata aventura fantastica, o calatorie ii duce pe el si pe unchiul Henryk intr-o lume pierduta, chiar daca de acum nu mai este chiar un copil, ci un tinar care incepe sa cunoasca viata, iar sacrificarea unui animal, pe ascuns, sa nu vada autoritatile, noaptea, intr-o cosmelie improvizata, capata valente mistice. De fapt, cind esti copil, asa se intimpla, lumea este cetoasa si vezi miracole peste tot. Pacat ca trebuie sa cresti si miracolele devin din ce in ce mai putine. Norocul nostru e ca mai putem citit despre ele in astfel de carti, care merita parcurse cu creionul in mina de catre adultii care au uitat cum sa traiasca.