in Romania literara nr. 714

Papagalul verde este o istorie indirecta a unor secvente si impresii personale transferate, abil, pe un nex epic bazat pe existenta unei povesti de familie. A unei familii aristocratice rusesti, cu tainele, dramele si fantasmele ei. Brodate pe istoria, reala, a secolului al XX-lea. Cine o stie pe Martha Bibescu din diversele jurnale nu are cum sa nu desluseasca propriile ei observatii/trairi/secvente puse pe seama unor personaje fictive, cine stie, cit de cit, istoria Europei primelor decenii din secolul trecut nu are cum sa nu discearna trama epica a unei cusute cu ata alba aventuri de familie ruso-franceze. Scrisa la persoana intii, Povestea vietii mele (p. 18) – a vocii auctoriale care, nu de putine ori, poate fi chiar a Marthei Bibescu – face ca tensiunea epica sa nu scada pe parcursul scrierii acestui roman, inceput la Venetia, pe 1 mai, si terminat la Mogosoaia, pe 27 noiembrie. Fara sa ni se spuna anul. In mod cert 1919, deci imediat dupa razboi. O cercetare atenta a biografiei Marthei Bibescu, coroborata cu multele detalii din roman, ar scoate la iveala multe surprize. Papagalul verde ar merita o atentie sporita, ca sa aiba gloria pe care La bal cu Marcel Proust a avut-o intr-o posteritate deseori nedreapta cu aceasta scriitoare.