in Suplimentul de cultura nr. 432

Vreau sa arat complexitatea vietii inainte de toate pentru ca acesta este chiar modul meu de a privi viata. Sint peste tot, nu iti trebuie o imaginatie prea bogata sa inventezi probleme, ele te asteapta peste tot. Pentru un scriitor, a incerca sa-si insoteasca personajul cand trece printr-o criza este o piatra de incercare. Ma fascineaza pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa fiu terapeuta. Iar in felul acesta fac terapie cu personajele. Chiar si cu unii din cititorii mei. Totodata sint de parere ca toate aceste crize ne deschid ochii. Pentru ca ni se intampla sa traim in cea mai adanca rutina, fara a ne cunoaste, fara a sti nimic despre viata noastra. Si dintr-odata se intampla ceva, ni se deschid ochii si incepem sa vedem adevarul. Acesta este punctul in care putem incepe sa facem orice schimbare. Cred ca aceasta este proba pe care trebuie s-o treaca toate personajele mele, in toate cartile mele si fiecare din ele trebuie s-o faca in felul sau si asta este ceea ce imi propun: sa arat adevarul, sa pun lumea interioara sub reflector, astfel incat totul sa devina vizibil. Incerc insa sa nu raman blocata acolo, incerc sa fac macar cativa pasi inspre schimbare. Nu exista niciodata un sfarsit fericit, dar intotdeauna este vorba despre decizia de a fi fericit, despre a gasi solutii pentru asta, asa cum fac in ultima mea carte (n.r.: Zeruya Shalev se refera la Farime de viata). Uneori este despre a fi mult mai matur si despre a intelege, despre a accepta situatia si eu sper intotdeauna ca literatura mea va produce o schimbare in sufletul cititorului. Chiar daca e o mica schimbare. Chiar daca aceasta schimbare este sentimentul ca nu sint singuri. Pentru mine e suficient.