pe bookaholic.ro

Povestea e destul de ampla, se intimpla foarte multe lucruri si cu mult suspans intr-un spatiu oarecum restrins . Centrul intimplarilor ar fi insula de pe care vine tinara miko, iar timplu, fiind vorba de o poveste in regimul fantasticului, nu tine seama de o cronologie liniara. Intregul nucleu al cartii vizeaza procesul prin care, dintr-un atasament aparent de neclintit, doua entitati (oameni sau zei, e cam acelasi lucru), ajung sa lucreze unul impotriva celuilalt. Pentru ca unul a lucrat, mai intii, impotriva celuilat.
Finalul e ermetic, sau cel putin deconcertant, dar twistul feminist al povestii e acolo. Ultimul rind al cartii e adresat muritorilor, care sint indemnati sa preamareasca teribila zeita a Intunericului. „La incercarile prin care a trecut ea sint supuse toate femeile.“ Tragedia e rescrisa, mitologia revigorata cu niste tonice pop si, in multitudinea de semnificatii pe care ciclul nasterii si al mortii, dinamitat de eros, il genereaza, un lucru e limpede: cea care seamana moarte si raspindeste frica pretutindeni a dat, la un moment dat si dragoste, si viata, pierzind totul.