Avind cronici aproape in unanimitate pozitive si premiate de USR, romanele Dorei Pavel contin, s-ar parea, formula magica a succesului. E interesant cum romanele Dorei Pavel, de raftul intii, pot sa treaca, in acelasi timp, drept niste proze populare. Fiind unul dintre cele mai bune romane ale anului ce tocmai s-a incheiat (daca nu chiar cel mai bun), Do Not Cross spune, in esenta, povestea de iubire dintre (ironic, nu?) un tinar gay si un barbat „Sever” (exista, de altfel, in roman mici jocuri antifrastice de limbaj). Mai degraba roman-document al psihanalizei decit un roman psihanalizabil, Do Not Cross resemantizeaza, fara prejudecati, o serie din marotele conceptelor freudiene, dezvaluind, in ciuda aparentelor, o enorma putere de constructie care seduce si, totodata, «nelinisteste». In ceea ce priveste mitul freudian al iubirii, Dora Pavel procedeaza la o reala deconstructie. Daca pistele detectivistice sint gradate cu o oarecare doza de previzibilitate, sugestiile mai generoase, specifice romanescului, constituie niste piste false de lectura.
Do Not Cross merita a fi numit unul dintre cele mai bune romane ale literaturii romane contemporane. Nu in ultimul rind, acesta ar putea deveni, datorita structurii sale epice, si scenariul fertil al unei ecranizari inteligente.