Căderea e un palimpsest în care textul vechi cred că l-a acaparat pe cel nou. Și asta, fără dubiu, dă valoare cărții, oricărei povești adevărate și celui care a scris-o: să înțelegi că ea a mai fost spusă și să recunoști acest lucru. (…) Căderea (care inițial s-a chemat Templul) e o scriere apocrifă, cu origine nesigură, mai exact. Asta, vrei, nu vrei, îi dă o aură misterioasă și da, mistică. Misticismul ei însă nu vine neapărat din încercarea de a o înscrie într-o formă a cabalei literale numită temurah, permutări ale literelor alfabetului ebraic în nevoia de a încifra un mesaj sau de a-i da sensuri noi (cuplul „primordial“ Martin – Ana văzut prin poveștile celorlalte trei cupluri), ci din conținutul ei asumat – e cartea zidirii înăuntru a oricăruia dintre noi, evreu sau neevreu.
